…articol preluat de pe www.araratonline.com. timthumb

Prezent fiind, în octombrie trecut, la Zilele culturii armene în Cluj, am avut o revelatie: am descoperit-o pentru mine pe Ermone Zabel Martaian. Artista, care de mult nu mai este o necunoscuta, expunea la muzeul clujean unele dintre lucrarile sale, picturi pe sticla realizate cu inventivitate si cu druire. Ceea ce am gasit acolo în original, dupa ce vazusem reproduceri razlete, a fost crea?ia unei artiste autentice, dar mai cu seama a unei artiste armene.

Armeanca Ermone a mostenit numele bunicii sale, dar nu a continuat traditia familiei, cea a teserii covoarelor, în care era specialist bunicul. Asa, pentru variatie si ca sa îmbogateasca paleta preocuparilor, Ermone – care, în treacat fie remarcat, a pastrat numele semintiei sale – a devenit plasticiana. si înca una de rafinament. Ea a ales pictura sau a fost aleasa pentru pictura. Lucrarile ei sunt culoare, lumina si… spirit. Ele par sa izvorasca dintr-un suflet bine strunit de o inteligenta creatoare care selecteaza cu grija si cu atentie formula artistica de exprimare a unei gandiri orientate spre un dialog vizual cu lumea.

Talentul si sârguinta sunt indispensabile unui artist de orice fel. Dar, pentru a diferentia artistul de ceilalti din breasla sa, mai este necesara originalitatea proprie structurii creatorului respectiv. Ce o deosebeste pe Ermone de altii este, cred, viziunea poetica radioasa. Vazându-i lucrarile, o poti cunoaste pe autoare ca pe o faptura vitala, stapana pe sine si iubitoare de oameni, care stabileste relatii spontane si durabile. Arta este unul dintre mijloacele ei de comunicare si inca cel mai important. Cine priveste picturile semnate Ermone Zabel Martaian admira în ele armonia cromatica si linia curata, or acestea tradeaza o fire echilibrata si placuta.timthumb (1)

 Spunand acestea, n-am spus esentialul despre artista gherlana, pe jumatate armeanca, rezidenta în Budapesta. Or, esentialul este acesta: Ermone creeaza armeneste. Nu-i vorba neaparat despre alfabetul armean pictat de ea sau despre superbele miniaturi armenesti pe sticla. Armenitatea autoarei nu este una exterioara, superficiala, ci una intrinseca, substantiala. În definitiv, constiinta armenitatii nu este obligatorie la un artist, ea trebuie traita si fermentata într-un chip involuntar, chiar daca opera e una programatic nationala. Zamislirea unei creatii dintr-un fond propriu si specific de armenitate, iata ce se poate identifica la Ermone. Chiar si în lucrarile ei tematic nearmenesti, se simte, scurgându-se din vârful pensulei, fiorul unui neam care a facut din arta si din cultura un crez, o ratiune de a exista si de a se perpetua.

Dincolo de datele biografice necesare la conturarea unui portret de artist, dar care la nevoie pot fi gasite aiurea cu sobrietatea si precizia unor documente, deci în definitiv sunt evitabile aici unde nu se doreste consemnarea de informatii obiective, totusi un detaliu ar putea argumenta pentru maturitatea artistei: anul acesta, Ermone schimba prefixul vârstei si intra, asadar, pe o traiectorie care o obliga la o evaluare superioara a potentei sale artistice. Sensul benefic al creatiei este, la urma urmelor, unul ascendent, singurul care îl poate împlini desavarsit pe artist. Într-o lucrare a sa intitulata Îngeri si care înfatiseaza trei îngeri identici cu mainile împreunate a ruga, îngerul din dreapta, spre deosebire de ceilalti care tin ochii închisi, are ochii deschisi ca si cum, lucid si curios, ar fi avid de cunoastere si de contact cu lumea. Îmi place sa cred ca acel înger este un autoportret.

Sergiu Selian